Adopţia − Iubirea aproapelui!

< Înapoi

Mereu am fost atrasă de soarta copiilor abandonaţi, cred că mai am înca iluzia că “viaţa trebuie sa fie corectă şi să ofere şanse egale”, măcar la început…Am făcut mulţi ani voluntariat pentru copii în situaţii dificile şi ce m-a impresionat cel mai mult a fost forţa lor, puterea lor de a lupta pentru supravieţuire în condiţii atât de vitrege.

După multe incercări eșuate de a rămâne însărcinată şi un divorţ dureros, am decis să îmi îndeplinesc singură visul de a deveni mamă. Am avut multe îndoieli (mă întrebam dacă voi putea să fac acest lucru singură, dacă nu este cumva un act egoist etc), dar până la urmă, dorinţa a fost mai mare decât suma tuturor îndoielilor şi am simţit că adopţia este decizia potrivită pentru mine.

Procesul în sine a fost lung şi cumva descurajant; există o anumită atitudine în care parcă eşti făcut vinovat pentru că vrei sa adopţi, parcă e ceva în neregulă cu tine, mai ales dacă eşti femeie singură…

Dar cel mai greu a fost să îmi depăşesc demonii mei interiori -  TEAMA. Teama că nu voi reuşi, că nu voi fi o mamă suficient de bună, teama de traumele copilului, de inadaptarea sa la mine, de presiunea socială…

Pe îngeraşul meu Alex l-am cunoscut în octombrie 2012, la asistenta maternală, într-un apartament de bloc în care televizorul era mereu deschis şi nu exista nicio jucărie....

Avea un an si jumătate, era un copil cu ochi mari, curioşi, multă energie şi poftă de viaţă. Pentru vârsta lui era foarte scund şi slăbuţ, palid, cu pielea cenuşie. Era îmbrăcat cu haine mult mai mari decât el, toate peticite. Nu vorbea, nu putea să meargă, nu mânca solid (doar pasat), nu răspundea la numele său (avea un diagnostic care ii evalua nivelul de dezvoltare la vârsta de 6 luni). Era complet asocial, nu reacţiona atunci cand vorbeai cu el, nu putea stabili un contact uman minimal.

Avea un diagnostic cumplit – parapareză spastică (probleme ale centrului motor care îi făceau dificilă deplasarea), diagnostic de retard moderat si ADHD. Acest diagnostic a fost lucrul care m-a speriat cel mai tare, a fost “piatra mea de încercare”…Primul nostru an a fost un maraton în care toata atenţia mea a fost să îl ajut să recupereze decalajul său de dezvoltare şi să se recupereze neuro-motor. O luptă continuă, cu vizite interminabile la doctori (pediatru, neurologi, ortopezi, oftalmologi, logopezi, psihologi, psihiatru) şi un program draconic de kinetoterapie.

Dupa un an si trei luni de la adopţie, Alex este complet recuperat (nu mai are nicio problemă legată de parapareză spastică), medicii susţin ca este un miracol. Acum este un băietel de 3 ani si 4 luni frumos, inteligent, prezent, asertiv iar la gradinita a fost evaluat ca fiind la nivelul de dezvoltare a unui copil de 4 ani si jumatate J.

Pentru mine, viaţa s-a schimbat radical de când am devenit mămică; poate la fel ca în cazul oricărei mame, doar că în adopţie totul vine mai brusc. Am avut noroc de mult sprijin din partea familiei, prietenilor si a grădinitei (Grădiniţa Răsărit).  Acum sunt cu siguranţă mult mai fericită, primesc si dăruiesc mult mai multă iubire. Mi-am găsit o senzaţie de împlinire şi sens la care nu am sperat niciodată. Am descoperit câtă forţă am, am găsit în mine o putere pe care nu o bănuiam. Mă joc şi râd mai mult, cumva Alex m-a ajutat să îmi descopăr “magicianul” din ne.

Desigur, acum sunt mult mai obosită, am mult mai puţin timp pentru mine, mai multe griji, o senzaţie uneori apăsătoare de responsabilitate…Dar totul păleşte când aud “Te iubesc mami până la Lună şi înapoi!”…

Adopţia este cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată. Pentru mine, este ceva magic, este o dovada palpabilă a punerii în practică a poruncii divine “Să îţi iubesti aproapele” dincolo de legătura de sânge.

Prin adopţie, mi-am deschis cu adevărat inima!

Raluca M.
Stiri și evenimente

Programul „Cercul Siguranței” pune accent pe accesarea sensibilității înnăscute a părinților de a fi alături copiilor lor și oferă o ‘hartă’ pentru a întelege mai bine nevoile acestora.

CITESTE MAI DEPARTE
Povestea mea

Cum m-am hotărât ?! Hotărârea de a urma acest drum am luat-o repede, fără îndelungi consultări… efectiv, într-o dimineaţă la cafea îi zic soţului că din întâmplare am văzut pe net o informaţie...

CITESTE MAI DEPARTE
Program evenimente
Alegeți din timp proiectele și evenimentele în care vă puteți implica sau pe care le puteți susține cu o donație
Despre noi

Inima organizaţiei a început să bată odată cu povestea personală a fondatorilor organizaţiei, care au dorit să inspire și alte familii să schimbe viata unui copil. Valorile pe care ne bazăm în tot ceea ce facem sunt: empatie, sprijin și suport, responsabilitate și corectitudine.  

 


Galerie video

Galerie
foto


Oameni minunaţi, ca tine, se implica în fiecare zi.
SUSTINE!

 

 
Parteneri
Parteneri Gold
Parteneri Silver